LACRIMI

Liniste, pace, bucurie, fericire chiar, tristete, ura, resemnare, indiferenta-toate le putem citi pe fata noastra si a celor din jur. In fiecare clipa, in fiecare loc. Povesti scrise pe chip. Si pentru fiecare ipostaza, pentru fiecare fata exista si un raspuns: spre exemplu la bucurie poti raspunde la fel, cu un ras sanatos si o bataie din palme; la plans poti aduce alinare cu un cuvant sau un gest de impartasire si sustinere, la indiferenta poti raspunde cu o lectie de 'mie-mi pasa!'. Ce raspuns dai insa, in fata unui suflet care plange dinauntru, iar, pe dinafara, se straduieste, din rasputeri, sa surada? Pentru ca, dincolo de expresia fetei, de o bunastare aparenta, ne tradeaza privirea, glasul, lacrima stinghera din coltul ochiului, care vrea sa cada si care se stapaneste-numai ea stie cum. Oricat de impacati am incerca sa parem uneori, nu putem sa ne pacalim pe noi insine. Daca in fata altora radem cand vrem sa plangem, ne temperam cand suntem pe punctul de a rabufni, fata in fata cu noi, in oglinda sufletului, nu putem minti. Acolo lucrurile sunt de doua culori, acolo nu exista nuante. Si cine, oare, nu stie in strafundul sufletului, care este starea sa de spirit, care din noi nu plange, in hohote chiar, in camara inimii? Cine nu stie si nu a incercat, macar o data in viata, sentimentul pe care il ai atunci cand, obosit de plans si durere, adormi istovit, dornic de o dimineata care sa aduca un nou rasarit sau, de ce sa nu recunoastem, de o noapte care sa nu se mai termine, din care sa nu te mai trezesti pentru a simti, iar si iar, durere? Cine nu a urcat pe culmile bucuriei, macar pentu un moment, scurt, dar pretios? Sau cine nu a cazut in prapastia deznadejdii si a durerii? Raspunsul e simplu: cu totii am plans si am ras, am luat si am daruit, am vazut dar ne-am facut ca nu vedem, si invers. Toti am dezamagit si am fost dezamagiti, mai mult sau mai putin. In spatele unui suras m-am ascuns si eu, atunci cand, in lume, sensibila simtindu-ma, am inteles ca cel de langa mine nu ca nu poate, dar, mai degraba nu vrea sa vada cum sunt eu in spatele surasului. Deschid ochii si incerc, atunci cand vad lacrimi amare si incapatanate in coltul ochiului, sa ascult ce spun, sa vad, dincolo de ele, sufletul ce se intrezareste intre doua clipiri de pleoape.Tu cum raspunzi surisului din spatele lacrimii?